Arome si zahar

Inspirasem, inspirasem si vroiam sa cred ca zatul cafelei imi va displacea odata si'odata. Ca ochii nu'si faceau cute, ca nu simteam nevoia sa scuip de la Camello si ca o sa parasesc strada numarul 15, lasand in urma portile cafenelei, la fel cum as inchide cu mine inauntru portile verii...ca gratiile nu ma departeaza de'o viata sanatoasa.
Dar clinchetul cuburilor de zahar imi devenise o obsesie, la fel cum cum cafeaua indulcita imi era drog.

Am intrat in cafenea,m-am asezat la o masa privind pe geam.

-Pot sa iau loc?
Intrebasem indreptandu'ma spre Alexunder, cu cafea in mana ce afuma. Nu parea a astepta pe nimeni, iar eu simteam nevoia unei companii.

-Da...sigur.spun dandu-mi desenele de pe masa